vineri, 2 octombrie 2015

Cred intr-unul !

                Am observat o tendinta noua printre crestini; a ajuns fiecare sa aiba Dumnezeul lui ! Nu ma refer aici la acei credinciosi din inertie, batrani crescuti cu Biblia la capatai, ci vorbesc despre cei ce au ajuns, in urma unui drum sinuos, tragic pe alocuri, la o revelatie spirituala ce aparine crestinismului, dar nu se identifica total cu acesta. Principalul merit pentru aceasta ruptura, dintre crestin si crestinism, il are preotul, popa. Cand fraza “fa ce spune popa, nu ce face popa”, a trebuit sa fie folosita prea des pentru a scuza anumiti clerici, pentru a disocia omul de dogma, atunci crestinul a apelat la o alta vorba de duh, ce nu poate fi combatuta “logic” niciodata: nebanuite sunt caile Domnului ! Astfel, crestinul crede in continuare in existenta si ajutorul Lui, doar ca a inceput sa nu mai vada rostul institutie publice numita Biserica.
                Fiecare crede intr-o varianta proprie a lui Dumnezeu, asa cum l-a simtit personal, pe propriul psihic. A redevenit un concept si nu chipul fizic, ce-l gasim pe odorizante si brelocuri. S-a revenit la timpuri ancestrale, in care nu se credea arogant ca-l cunoastem pe zeu, ci reprezenta explicatia pentru fenomenele si evenimentele ce ne erau straine. Doar accentul s-a mutat, nu cerem explicatie si ajutor pentru seceta, dorim putere pentru a trece peste necazuri financiare, in marea lor majoritate. Singura constanta si legatura, intre atunci si acum, este neputinta in fata pierderilor celor dragi. Aceasta neputinta coroborata cu alienarea individului in societatea moderna, a dus la o religie proprie, personalizata pentru fiecare ins in parte, in functie de nevoile distincte.

                Fiecare isi creaza o dogma proprie, dobandita empiric, fiecare are o imagine clara a chipului lui Dumnezeu, pentru ca i-au vazut influenta si modul de actiune direct, i-au simtit diferit efectele implicarii sau ale absentei Lui. Oare daca analizam indeajuns aceasta imagine a zeului, acest portret, nu vom descoperi ca este de fapt o oglinda ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu