Dorul.

Omul este capabil de o gama extrem de variata de sentimente, trairi, toate coexistand concomitent in acel ins. Cand unul, sau unele sunt activate este necesar ca celelalte sa fie latente, sa fie intr-un fel suprimate. Iar cu cat reusim sa ne controlam, involuntar in cele mai multe cazuri, aceasta partajare, cu atat suntem mai echilibrati, cu atat ne putem exprima sentimentele mai coerent. De exemplu, cand iti este frica, iti blochezi orice senzatie de siguranta pe care ai simtit-o chiar si cu o clipa inainte, frica devenind trairea dominanta in acel moment. La fel si cu dragostea, insa aici un conglomerat de sentimente lucreaza la unison, intr-un singur scop, anihiland nesiguranta, singuratatea s.a.m.d. Intr-o fraza deci, un sentiment anume se traieste printr-un resentiment fata de celelalte. Un caz deosebit, ciudat il reprezinta dorul. Exista dorul cu adevarat ? Nu, cel putin in varianta universal acceptata. O persoana afirma ca-i este dor de o alta, sau de un obiect ori loc, atunci cand nu-i simte prezenta. Insa prezenta fizica a unei persoane nu inseamna mereu ca o simti aproape, conectata. Deci dorul ar trebuie sa se refere la intreruperea conexiunii dintre doua persoane, indiferent de distanta. Aceasta conexiune, pur psihologica, in mod normal nu ar avea nevoie de obiectul afectiunii pentru a sta conectata, ea se reflecta prin amprenta lasata de celalalt asupra unuia, prin modul cum l-a influentat si o face constant celalalt, singura modalitate prin care il simte aproape. Exemplul cel mai elocvent este al unei persoane decedate, o porti mereu cu tine, iti este dor, desi nu va mai exista niciodata fizic. In concluzie, dorul de o anumita persoana nu exista ipso facto, el este un sentiment cameleon ce tine loc de altceva, de prezenta concreta a acelei persoane. Un ins simte dor, dar de fapt are nevoie de prezenta fizica a celuilalt, pentru siguranta, suport, pentru a-i forta limitele, a-l invata sau dojeni, pentru eliberare sexuala etc. "Imi este dor de tine" nu-si are logica in contextul in care "tine" este mereu in subconstientul tau prin legatura creata, in constient prin lectiile predate. De ce nu renuntam la orgoliu si afirmam exact ce simtim "am nevoie de tine, aici, pentru ca ..." ?