Nevoia de zei !

Dumnezeu nu exista ! El trebuie sa existe ! Inca de la inventarea primilor zei, acestia nu au avut decat un rol : sa explice lumea. Cea mai importanta calitate a omului a fost si cea care i-a atras aceasta cadere : curiozitatea. Omul s-a intrebat de ce sunt lucrurile asa cum sunt, cum functioneaza si de unde vin. Raspunsul a fost conform capacitatii lui in momentul respectiv, o combinatie intre naturalism si misticism. Iar pe masura ce omul a evoluat, s-a anturat in societati tot mai avansate, astfel si "explicatia" lumii a capatat o alta dimensiune, mai complicata, mai complexa, insa pastrandu-se pe acelasi fagas. Propaganda a fost mereu perpetuata de lideri mistici, religiosi, zeitatile existand exclusiv in predicile acestora. Motvul este unul simplu: putere. Oricine controla masele, indiferent de metoda, avea puterea suprema, se apropia chiar de zeii pe care i-a faurit, identificandu-se chiar cu acestia. De ce in istorie gasim doar doua tipuri de lideri : militari si religiosi ? Frica si speranta ! Cele mai eficiente tactici de dominare a multimilor. Prevad insa colapsul unuia dintre tipuri, atata timp cat vor reusi sa se separe cele doua in entitati distincte. Deja liderii religiosi se indentifica cu politicul, chiar si militarul, in lupta disperata pentru putere, pe care simte ca o scapa printre degete. Ei au renuntat, anevoios si reticent, la sarada prin care explicau fenomenele naturale si cum functioneaza Universul. Cum insa o organizatie asa de puternica nu poate accepta infrangerea niciodata, s-a decis sa ofere speranta, promisiunea unei himere, indoctrinarea prin forta. Cum se putea ca singura carte dintr-o casa sa fie Biblia, cand nimeni sa nu stia sa citeasca ? Accesul la informatie, la cunostintele universale, va atrage si declinul religiilor, caci credinta se invata, nu se simte: de ce inca se mai studiaza Religia in scoli ? Nu ora de crestinism, ora de Religie. De ce la ora de religie nu se studiaza toate religiile, pentru a se ridica la nivelul definitiei sale ? Credinta se invata acasa, dar de ce sa nu-l inveti sa se increada in sine ? Astept acest apus sa ma pot bucura de un cer instelat.