Eu.

Sunt ascuns printre cuvinte ce deslusite ma dezgolesc, deci enigmatic ca premisa, deschis doar pentru elite. Fug de mediocritate infipt in pamant privind spre stele reci, realizand ca sunt imens constientizandu-mi nimicnicia, sigur ca cineva orbitand o alta stea fierbinte se uita in sus meditandu-mi existenta. Sunt egoist, caci n-am cum avea grija altcuiva, sunt nevoit sa ma indrum pe mine si doar eu stiu grandoarea lucrarii, ca a unui maratonist schiop, vreau sa ma bucur de victorii mici si trebuie sa ma descotorosesc senin de ghizi ce ma duc razand in hau. Dar cine sunt eu sa-mi fac drumul usor ? Nu exista flagelari mai crunte ca cele pe care mi le aplic cu rautate, ca personalitati multiple ce actioneaza la unison pentru supravietuirea uneia. Altruist pentru reabilitarea ta, dau lectii empirice fara sa clipesc, cu ochiul larg si patrunzator trebuie sa observ la ce-mi folosesti invataturile, ca un tata protector, inclinat sa apar. Sunt muzica precum armonia unei simfonii, doar ca inca nu sunt maestrul tuturor instrumentelor ce-mi sunt necesare, astfel comod ma afund in linistea descoperirii de acorduri cu care sa rezonez fara efort. Sunt imperturbabil cand vine vorba de credintele tale, atent sa vad ce faci cu ele. Si tot ce vreau este sa nu mai vreau nimic, sa fi absorbit tot, sa fiu indestulat, si intr-un final sa-mi scriu propria biruinta, jubiland si exaltand si sa n-am urma de infatuare si sa distrug regrete si sa nu vreau sa te schimb pentru mine, dupa imagine mea, sa nu mai fiu parinte, doar sa fiu. Imi doresc sa contopesc trecut si viitor intr-un prezent etern, dar cum sa reusesc cand incet incet uit tot ce-a trecut si ma trezesc mereu cu ceea ce sunt fara sa stiu cum am ajuns, ma trezesc la linia de sosire, dupa un somn ce m-a lasat cu cicatrice fara sa stiu daca loviturile mi le-am provocat sau lectiile mi-au fost predate. Si imi place sa scriu, desi tu nu o sa citesti, n-o fac pentru tine, caci si tu daca m-ai intelege ai citi-o in beneficiul tau, doar randurile mele trec prin monitor. Si nu scriu pentru laude sau palme pe umar, scriu pentru ca-mi trebuie, poate cand n-o sa mai am nevoie de linii, naratiunea mea va fi vesela si de nerecunoscut pentru altcineva ce nu este un eu. O sa ma ascund in mine, nu de tine, niciodata de tine, ma voi ascunde sa nu-mi dejoc singur planul ce mi l-am incropit nevoit, caci de-acum n-am alt drum, n-as vrea oricum, cum sa n-am dreptate cand trebuie sa ma lupt cu mine pentru a razbate ?