De la a nu vrea la a avea !

Ce ne mentine vii ? Ce ne face sa ingnoram moartea iminenta ? In opozitie cu credintele unui anume profet implinit, eu gasesc dorinta ca fiind motorul vietii, dar nu o privesc ca un obiect finit si indivizibil si fac distinctie intre actiunea de a dori si obiectul dorit. De aici intram pe subiectul de care sunt interesat, si anume drumul de la a nu dori la obiectul dorit, de la momentul cand incepem sa ne dorim ceva pana la obiectul dorit. Vreau sa acopar doar partea pozitiva a acestui proces de obtinere a ceea ce ne dorim, parte patronata, dupa mine, de ambitie, in sensul ei pozitiv, fara nici o conotatie peiorativa. Ambitia, puterea de a razbate intru concretizarea unei dorinte initial teoretice, fictive, este singura penita din care s-a prelins istoria. Tot ce cunoastem si tindem sa atribuim unei ere, unui popor sau regiuni nu reprezinta decat actiunile unui "cutare" sau altul. Istoria reprezinta, rezumand, efectele secundare ale ambitiei unei personalitati, fie ea Ginghis Han sau Einstein. Noi, restul comunilor, nu am facut decat sa suferim sau sa profitam de pe urma intalnirii, directe sau indirecte, cu aceste entitati manate de ambitie inspre obiectul dorintei lor. Omenirea in sensul cultural, razboinic-glorios, progreselor de orice fel, nu se poate numara in miliarde de capete, ci o singura foaie este suficienta pentru a asterne numele celor care au facut tot ce vedem in jur posibil. Ambitia este singura constanta in biografia "marilor", indiferent care ar fi fost sursa ei, complexe de inferioritate sau de grandoare. Caci daca ambitia este modul prin care se ajunge de la dorinta la obiectul dorit si dorinta reprezinta un handicap, o lipsa a individului, atunci ambitia izvoraste sau ia forma dintr-o nevoie, un neajuns, ca un mecanism de aparare, ca o eliberare de adrenalina in situatii extreme. Cu totii "suferim" la un moment dat de ambitie, doar ca cei mai mari oameni ai omenirii nu s-au vindecat niciodata. Ambitia este un impuls, o scanteie, iar pentru a tine focul aprins este nevoie de motivatie si viziune clara asupra obiectului dorit. Pentru exemplificare, cati nu ne-am pus pe slabit sau pe facut masa musculara,  cati nu ne-am propus sa invatam o limba, un sport sau sa terminam o lucrare in diverse domenii ? Cati nu ne-am pierdut in proiecte si intreprinderi nefinalizate ? Toate au reprezentat ambitia in starea ei embrionara, care incet s-a stins neavand nutrientii necesari devenirii, completarii ciclului de la "a dori" la "a poseda". In incheiere, as dori sa inchei !