Cu Bucurie !

Ne bucuram. Dar de ce simte omul bucurie ? Orice senzatie placuta, era primordial simtita ca o recompensa. Aici nu se incadreaza bucuria sau fericirea si pare ca nu se incadreaza nicaieri. De ce are omul momente cand este bucuros, de ce cauta mereu fericirea ? Imi este greu sa ma infasor asupra conceptului de bucurie, pentru ca este complet subiectiv, dar trebuie sa existe o sursa comuna, un moment definitoriu, caci senzatia de bucurie nu poate sa fi aparut inopinant cu un caracter exclusiv subiectiv. ... hm... Cred ca ceea ce numim bucurie este de fapt un amalgam de sentimente, iar intensitatea acestui rezultat este data de predispozitia individului la ingredientul imediat, care devine principal. De exemplu: te bucuri cand revezi pe cineva. De fapt senzatia placuta pe care o ai este pentru ca ai reactivat clipele petrecute cu acea persoana si tot ceea ce reprezinta ea pentru tine. Ceea ce se numeste "dor" poate fi tradus si prin pierderea unei anumite rutine, obisnuinte care se stabilise intre acele doua persoane. Alt exemplu: bucuria vederii pentru prima data a copilului tau. Aici este vorba de puterea de a crea, in principiu, dar voi dezvolta intr-o postare viitoare. Bucuria de a vedea un apus, natura, sau predispozitia omului spre magic, spre dorinta de a se lasa surprins. Aici bucuria nu are decat rolul de fereastra pe care da navala contemplarea, are rolul de a-l distrage pe om de la mizeriile cotidiene pentru a-l introduce in reverie, pentru a-l face sa gandeasca dincolo de el, cu scopul final de a reveni tot in sine. Daca ar fi sa fortez o generalizare as spune ca acesta este rolul esential al bucuriei: acela de a rupe realitatea, de a cauza o fractura in decursul timpului nostru linear. Nu este adevarat ca atunci cand ne surprinde o bucurie, in acel moment nu ne mai gandim la nimic altceva ? Decat la bucurie si la cauza ei ? Bucuria este eficienta doar in ea insasi, de fapt ne bucuram doar de momentul bucuriei. Daca am alerga mereu spre a simti din nou o anumita bucurie, la un moment dat sprintul va fi epuizant iar rezultat banal si nesatisfacator. Bucuria trebuie sa-si pastreze caracterul magic, arbitrar pentru a-si indeplini o oarecare functie. Bucuria invita, pe oricine o cauta, sa nu o mai hartuiasca, ci in schimb sa se autoeduce in a simti bucurie din orice.