Parintii copiilor !

Multi parinti isi iubesc copiii. Dar cum iau acei parinti decizia de a face un copil ? Cu siguranta nimeni nu-l intreaba pe nenascut daca ar dori sa ia fiinta in lumea noastra. Ultimul lucru la care se gandesc este copilul. Orice cuplu are in viziunea venirea unui copil doar pentru a-si intregi familia, motiv egoist in stare pura. Iar cei ce planifica viata unui copil ce va veni, ar trebui lasati intr-un labirint, sa ia deciziile capitale care ii privesc doar pe ei. La fel de condamnabil mi se pare faptul ca unii parinti incearca sa faca din odraslele lor propriile clone, iar asta se numeste mandru "traditia familiei". Un parinte nu are nici un drept asupra copilului sau. Nu il poate invata ce este bine si ce este rau, pentru ca aceste concepte sunt de multe ori sinonime. Un parinte trebuie doar sa-i deschida usa, sa iasa in lume, nu sa-i deschida portitele pe care la impune sau le sugereaza. Un copil, desi a fost adus pe lume fara voia lui, nu trebuie invatat ce inseamna tiparele, normalitatea, limitele, nu trebuie modelat, nu trebuie ajutat pentru a avea o dezvoltare sanatoasa. Il inveti ca nu este bine sa se bata, poate alti trei care nu au avut aceasta lectie ii vor preda "cum sa stai in tuburi in spital". Nu traim intr-o lume idealizata in care exista o norma de conduita iar un copil nu poate functiona daca este crescut intr-un anumit fel, incompatibil cu ceea ce se intampla in realitatea imediata. In esenta, asta este cea mai mare greseala a unui parinte: din prea multa iubire il tine captiv intr-o cutie care nu-i a lui, dar pe care o accepta deoarece este tot ce cunoaste.