Despre fanatici !

Exista doua tipuri de fanatici: unul are tot timpul in subconstient ceea ce poate castiga iar celalalt ceea ce poate pierde. "Bisericosii" si nazistii fac parte din prima categorie, activistii ecologisti, din a doua. Credinciosii fanatici sunt dedicati in intregime religiei pe care o urmeaza, deoarece ei cred ca pasesc pe calea corecta, singura cale posibila, ce duce la un rezultat final perfect, divin. Ei sunt fanaticii distructivi, deoarece tot ceea ce nu se include in traseul lor trebuie eliminat sau convertit. Din punct de vedere al radicalismului si intolerantei, fanaticul religios este identic cu oricare supus fidel al Reich-ului. Fanaticul distructiv se incarcereaza in temnita propriilor credinte, ce se vor absolute si infailibile, singurul drum real si just fiind al lui iar orice sau oricine nu se aliniaza perfect cu aceasta traiectorie trebuie vaporizat, incinerat. Acest tip de fanatism se bazeaza de fiecare data pe iluzoriu, pe imaginar, deoarece nu este o lupta pentru "ceva" ci o lupta pentru a ajunge la "ceva", indiferent de rationalitatea sau veracitatea acelui "ceva". Se concentreaza asa de mult asupra finalului idealizat si doar posibil, incat drumul trebuie construit cu orice mijloace necesare. Cel de-al doilea tip, fanaticul constructiv, isi are punctul de pornire intr-o catastrofa savarsita sau iminenta. Acest fanatic pleaca intotdeauna de la palpabil, de la o dereglare, pe care se va stradui sa o indrepte. El se focalizeaza pe dezechilibru, pe cauza acestuia si drumul este creat de aici inainte cu scopul de a remedia, de a repara, de a opri iminenta infectie din raspandirea ei. Nu ar exista fanatici ecologisti daca planeta nu ar fi in pericol, daca nu s-ar fi vazut deja efectele catastrofale ale lacomiei omului. Fanaticul contructiv lucreaza cu un "ceva" vizibil, "ceva" ce creeaza plagi deschise in trupul de-un echilibru firav al Terrei. Ei sunt imsufletiti de o vointa "doctoriceasca", ce doreste sa vindece cel mai important pacient. Fanaticul constructiv se lupta impotriva Omului, a viciilor sale inutile, a nevoii lui de a-si satisface pofte carnele, lupta pentru a apara Pamantul de Om, si pe Om de el insusi. Fanatismul nu ne lipseste, insa suntem deficitari in materie de fanatism bine directionat, de unul care sa aiba ca scop imbunatatirea Totului, de un fanatism rational si universal.