Promenada prin metafizica !

"Mă îndoiesc deci gândesc, gândesc deci exist, exist deci Dumnezeu este". Este deci nevoie de ratiune pentru existenta lui Dumnezeu. Dar ce gandeste o piatra ? Ce gandeste Dumnezeu ? Gandirea este un proces, este un algoritm. Dar daca Dumnezeu este Gandirea insasi, ce gandeste Gandirea? Pentru a putea fiinta, a exista, trebuie sa fii constient de propria existenta. Astfel Dumnezeu trebuie sa se indoiasca de Gandire pentru a exista. Dumnezeu trebuie sa-si conteste singur existenta pentru a Fi. In continuare lui Dumnezeu ii este imposibil sa gandeasca, sa execute procesul de a gandi, el fiind insasi Gandirea care se defineste prin increare si are o dimensiune infinita, cuprinzand toate gandurile, ca si finite si absolute, ce ar putea fi gandite vreodata. Deci daca nu poate gandi, in sensul atribuit de Descartes omului, el nu se poate nici indoi de o gandire oarecare, in concluzie din perspectiva lui nu poate exista. Dumnezeu exista insa din perspectiva rationalilor, si poate exista numai in acest Univers creat de ei. Noi l-am creat pe Dumnezeu, nu el pe noi. As putea afirma ca "Influentez deci exist". Acest silogism este cel ce-l mentine in viata pe Dumnezeu, aceste influente spirituale fiind percepute insa doar de un intelect ce poate rationa. Cu siguranta lupul nu urla catre un Dumnezeu ce se afla printre nori, dar noi "stim" ca si dobitoacele servesc acelasi Dumnezeu. Nu ma influenteaza, deci e mort!