joi, 20 septembrie 2018

Batman!

Fara distrugere nu exista creatie. Nimic nu vine din nimic. Nimic nu se construieste fara materie prima; nu o planeta, nu un om. Putem ajunge oameni-superiori fara sa fii surmontat o tragedie? Ne putem defini fara a ne ciopli? Doar simpla cugetare, fara o abordare empirica, este o premisa pentru mediocritate. Oricat de empatic te crezi, nu poti fii decat cronicar, nu eroul povestii. Daca nu ti-ai nimicit demonii nu te poti numi invingator, nu te poti numi superior, nu devii ceva mai mult decat ai fost inainte. Poate evoluezi, in bula ta ferit de incercari, dar adaugi doar zecimale la nucleu, nu poti deveni 2.0. Trebuie sa dobandim armele necesare improvizatiei, nu sa ne memoram traseul si sa speram ca nu ne abatem de la el. Trebuie sa stim ce sa facem cand nu putem fugi, nu putem uita, nu ne putem minti. Un om ce a depasit o boala, o trauma poate intelege esenta unui zambet. Si zambetul lui e Fericirea insasi! Poate avem mereu nevoie de un context, poate avem nevoie de abis pentru a intelege piscul. Si o apreciere veritabila a unei culmi este doar urmarea travaliului sisific necesar pentru a o urca. Cine doar se teleporteaza sau se naste acolo, nu-i va putea vedea insemnatatea sau valoarea. Un om iese mai puternic dupa lungi lupte interioare cu momente in care vrea sa renunte la a mai incerca, cand gaseste un rost atunci cand viata pare prea neprimitoare si te gandesti s-o parasesti. Cicatricile sufletesti sunt frumoase ca lipirea portelanurilor cu aur si sunt marturii ale victoriilor tale asupra tie; caci orice lupta cu elemente externe, se desfasoara de fapt cu sine, trebuie sa te convingi singur ca poti dovedi impasul. Puterea vine din constientizarea neputintei, din rememorarea momentelor de slabiciune si dorinta de a nu le mai simti, exact cum Batman a fost creat de momentul in care un copil a devenit orfan. Cu totii avem batalii pe care suntem nevoiti sa le ducem, trebuie doar sa realizam ca suntem pe campul de lupta si sa apucam sabia! Nu pot privi altfel decat apreciativ si admirativ pe cine si-a creat o a doua sansa sau a profitat de ea. In urma unor provocari grele iesi un om urias. Lumea e plina de uriasi pe care nimeni nu-i vede, dar pentru ei asta nu inseamna nimic. Ei vad acum totul dintr-ul alt unghi, vad dincolo de nimicurile cotidiene ce ne macina existenta, gelozie, invidie, mandrie. Nu le poti schimba in altii, doar in tine, pe ceilalti te poti autoeduca sa-i ignori, sa-i privesti de la inaltimea ce te separa de gloata.

Un comentariu:

  1. Daca privim de sus, nu s ochii sufletului, ci doar cei ai ego ului nostru exacerbat. Daca vrem sa fim azi mai buni, o facem în raport cu noi cei de ieri. Si înca ceva: oare nu ne ar fi mai bine daca n am trai cu ideea ca suntem în razboi,cu sabia ridicata, chiar cu neputintele noastre? Daca am trece peste neputintele personale cu iubire, fara convingerea ca purtam razboaie? :) Cum ne ar fi, Gabriel? :)

    RăspundețiȘtergere