Am inceput, de ceva timp deja, sa ma intreb din nou: ce ne deosebeste de animale? Raspunsul clasic este ratiunea. Dar definitia ratiunii, nu este cimentata; gandire abstracta, nevoia de a intreba, nevoia de a solutiona? Multe din caracteristicile ce ni se par sub monopulul nostru, se regasesc si in regnul animal. Un cimpanzeu poate gandi abstract o problema si o poate rezolva. O leoaica poate arata compasiune pentru o gazela. Elefantii tin momente de reculegere pentru membri decedati. Toate aceste acte par irationale pentru o bestie, deci au un anume rationament, din perspectiva lor, pe care nu-l intelegem, deoarece vrem sa credem ca este doar al nostru.
Ce cred ca ne deosebeste de fratii nostri din alte specii, este ambitia. Ambitia Omului este un fruct aparte, exotic, prea rar pentru celelalte animale. Ambitia nu are un scop fundamental, primar, nu o folosim pentru mancare, adapost sau reproducere. Ambitia este carbunele din focarul egoului. Ce obtinem, din pura ambitie, nu necesita un scop practic, palpabil, ci un rasfat suprem al propriului orgoliu. Cine s-a ambitionat vreodata sa ajunga mediocru? Cine s-a autodepasit pentru a avea putin? Nimeni, probabil. Ambitia este strict un atribut elitist, superior, este motorul rezultatelor marete. Nici un alt animal nu se ambitioneaza pentru a-si depasi conditia, limitele sau pe un altul. Ambitia presupune risc si doar noi imbratisam fericiti aceasta provocare. In perioada asta, in care suntem toti izolati social, am descoperit ca dusmanul ambitiei este lenea si reflexia ei, plictiseala. Cei carantinati, se plictisesc pentru ca nu au ambitia de a creea, de a surmonta, de a invata. Asteapta cu disperare momentul in care pot reveni la rutina lor seaca, neroditoare, de simpla existenta, cand, de fapt, ar trebui sa profite de timpul acesta, parca primit gratuit, si sa faca, sa cunoasca, sa impartaseasca.
Fiti ambitiosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu