Fara soapte!

Daca spui "Ce liniste este!" deja nu mai este. Nu trebuie sa mai faci nimic pentru a pastra aceasta stare de calm si echilibru, trebuie doar sa lasi linistea sa te patrunda. Si atunci, de ce suntem tentati sa vorbim? De ce ne impotrivim echilibrului? Aceasta stare este cea mai precara, insa este singura la care trebuie sa aspiram. Viata nu este un drum drept, este un grafic sinusoidal, nu trebuie sa ardem in asteptarea impulsului ascendent, trebuie sa ne pregatim pentru regresiune! Aici poate gresim! Vedem totul dual, distinct; sus sau jos. Si parca vrem sa fim numai pe culme, vrem actiune, intensitate extrema, sa ne fie doar bine. Poate ar trebui sa consideram coborarea de pe pisc ca o continuare a urcusului, ca desfasurarea unui ciclu natural. Cum nu te poti antrena fara sa te odihnesti, nici nu poti trai mereu in ultima treapta de viteza. Avem nevoie de momente de calm, care sa restabileasca balansul fragil pe care ar trebui sa-l poftim. Aceasta problema se poate aplica multor aspecte ale vietii si vietii ca un tot. Chiar daca gasesti ce cauti, primesti ce-ti doresti mereu, daca nu iti iesi din acest ritm de "doar bine", vei ajunge, probabil, sa nu-l mai recunosti ca un "bine" ci ca un banal si asta este cu adevarat tragic; sa te zbati o viata pentru ceva care mai apoi te va lasa rece. Avem nevoie sa ne retragem doi pasi pentru a vedea panorama, pentru a intelege si a aprecia ce avem deja, ce n-am avut si ce cautam. Tocmai, chiar cand totul merge deranjant de bine, ne trebuie un respiro pentru a inmagaziona tot, sa incrustam permanent aceasta traire in noi, sa o asimilam, pentru a ne folosi de ea si in momentele de declin ce vor veni cu certitudine. Sa cautam echilibrul, mai presus de orice! Sa cautam muzica si multimi, sa cautam pustiu si acalmie! Avem nevoie sa recitim, din cand in cand, povestea propriei vieti pentru a vedea daca ne pare straina, stupida sau satisfacatoare; putem oricand sa schimbam stilul scrierii cand finalul se arata sumbru. De aceea, verificarile se fac des pentru a ne rezerva destul timp pentru schimbare. Trebuie sa filtram zgomotul exterior, sa dispara si surdina, sa avem momente in care ignoram tot, sa ne curpinda neantul pentru ca, mai apoi, sa cucerim totul.
Ce liniste este!