Judecatorul !

Cine esti tu sa judeci pe altcineva ? Intrebare rostita mereu ca un repros. Gandindu-ma putin la problema de fata, am realizat ca este o intrebare de-a dreptul cretina. Intrebarea esentiala, intr-un astfel de dialog, ar fi "cine esti tu sa nu accepti o judecata?". Cand vei fi perfect, atunci te poti simti jignit cand cineva iti reproseaza ceva, pana atunci, doar urechea ce asculta poate auzi moralele. Subtilitatea aceasta poate pare grosolana pentru unii prin simplul fapt ca intreaga notiune de "a judecata" a primit o conotatie negativa. Din ce cauza, aici este mai complicat. Daca ar fi sa judecam, cu adevarat, ar trebuie sa punem in balanta cel putin doua parti antitetice si sa scoatem la iveala partea predominanta iar pentru asta avem nevoie sa aflam toate datele unei probleme. Aici intervine lenea specifica omului modern caci el nu are rabdarea necesara pentru a face o judecata corespunzatoare ci in schimb face reprosuri, fara a cunoaste toate laturile poligonului si fara a oferi solutii. A judeca pe cineva pretinde empatie, expunere critica si obligatoriu o solutie, iar daca urmam aceasta reteta, oricine poate fi judecator, ba mai mult, oricine ar trebui sa fie judecator. Asa ar trebui sa ne educam copiii si mai ales adultii stricati, in comunitate, prin aportul tuturor. Cu siguranta, cei din jur, pot fi obiectivi fata de tine, iti poti dezvalui laturi ale tale ce se revarsa spre ei despre care tu nu aveai habar ca le detii sau ca le proiectezi in exterior. Astfel orice judecata la adresa ta, trebuie privita ca un prilej de introspectie, pana in momentul in care tu insuti iti vei fi propriul, si cel mai aprig, judecator. Abia in momentul acela, cand tu incerci sa te reabilitezi, judecata celuilalt, asupra problemei pe care incerci sa o rezolvi, nu mai are nici o valoare pozitiva si benefica asupra ta, poate doar sa irite. M-am gandit la aspectul asta privind interviul lui Dragonu' si realizand cat de agasant poate fi sa ti se reaminteasca mereu de un trecut negru pe care incerci sa-l luminezi, pe care l-ai lasat deja in urma, desi din lectia acestei treceri ar avea multi altii de invatat; se vede clar ca nu este complet eliberat de lanturile mintale, desi se afla cu pila in mana si tot pileste. Sa-l judeci si acum pentru greselile pe care le indreapta incet incet, este o dovada de egoism si rautate; nu ajuta la nimic, poate doar te face pe tine sa simti mai bine, superior; falsa si proasta conceptie.
Si ca judecator, nu trebuie sa fii perfect, nu trebuie sa fii tu sfera ce modeleaza un bolovan. Orice prost poate rosti ceva destept, chiar daca realizeaza sau nu. Iar, cu cat esti mai receptiv la ce au de spus ceilalti despre tine, cu atat vei sti ce sa-ti spui in monolog, ce sa-ti reprosezi si ce vrei sa schimbi, si pe parcursul acestor expuneri vei descoperi ca devii un "tu" mai bun, evoluat, superior. Si nu asta vrem cu totii, sa fim cea mai buna versiune a noastra ?