Compromisul colectiv

Pentru ca doi oameni sa lucreze la unison, este nevoie de anumite compromisuri, din partea amandurora. Sunt unele lucruri la care trebuie sa renunte si altele pe care trebuie sa le evidentieze, cand se afla unul in preajma celuilalt. Asta daca se doreste o oarecare armonie, care este cu atat mai frumoasa cu cat compromisurile sunt mai putine. Dar ce se intampla cand in ecuatie se mai adauga o persoana, doua, zece? Aici se complica putin lucrurile. Aceasta hora este ca cea de la nunta, in care fiecare tine ritmul dupa cum il aude sau cum ii permite starea; ati vazut probabil diferenta intre o hora dansata de niste oarecare si una executata de un ansamblu. Este dificil sa formezi un amalgam omogen cu ingrediente asa de instabile, ca oamenii. Intr-un colectiv, fiecare trebuie sa renunte la ceva al lui, sa faca un compromis, pana cand se ajunge la un numitor comun intre participanti. Nu este nevoie sa existe doar acelasi scop, pentru ca un grup de oameni sa conlucreze confortabil, un exemplu la indemana il reprezinta certurile intre coechipieri, desi telul lor comun este sa castige un meci.
Pentru ca un grup de oameni sa poata coabita, este nevoie sa se ajunga la cateva trasaturi comune, care nu implica insa renuntarea la unele trasaturi esentiale ale caracterului fiecaruia. Individul care va simti ca este un compromis prea mare sa se reduca doar la acele carasteristici, va parasi grupul sau va fi marginalizat. Astfel apar stereotipurile consacrate despre natii: romanul fura, neamtul este corect, elvetienii sunt neutri si francezii capituleaza. Masele de oameni cand se indreapta spre un scop comun, tind sa aiba si acelasi comportament, ce nu poate fi unul elaborat si complex, ci se rezuma la unele trasaturi banale si primitive, iar cineva din exterior doar asta va percepe, si va cataloga grupul si inevitabil fiecare individ ce face parte din el, dupa acele trasaturi comune. De aceea realitatea nu are, in general, nici o legatura cu iluzia preconceputa despre un anumit grup de oameni. Fiecare individ in parte, pe langa acele trasaturi comune cu "ai lui", are o multitudine de alte calitati si defecte, care il pot arata diametral opus fata de perceptia initiala. Desi fiecare individ are particularitatile lui, efectul de turma si constiinta de masa este prea puternic pentru unii, care se lasa asimilati in aceasta multime. Nu vreau sa dau o conotatie negativa acestui fenomen, exista si grupuri care te pot ridica. In functie de oamenii cu care te inconjori, poti asimila din calitatile lor, te poti imbunatati, poti creea mai multe trasaturi comune, de un nivel intelectual superior, turma aceasta fiind una elitista. Ceea ce trebuie retinut de aici este ca un individ reprezinta mult mai mult decat grupul din care face parte sau caruia ii este atribuit iar prejudecatile nu ajuta la descoperirea unui om.