Si eu, ateu !

Plecat cu greu spre-aceste foi
Plecat spre-un vis, vorbesc cu voi
Noi cai, cu pasi convinsi, sa bat greoi
Alei inguste pentru doi, spre telul de apoi.

Acum, oricum eram eu nu mai sunt
Cristal mi-e vazul si sigur al meu cuget.
Primata-n spate, rege maret sau ins marunt
Ce stiu al Mielului cuvant si-al vacii sacre muget

Ceasornicar slavit, e-o cale-asa usoara
Sa ai totul pregatit, si gandul, vointa zboara
Cu aripi grele-n jos, si patosu-l omoara
Si credeti voi ca aripi moi gasita-ti, bunaoara

Ma-ncordez si rad si fac si plang, ferice-n Ratiune
Al meu maritul merit, a mea josnica vina
M-acuz mereu si ma slavesc tot eu, cad in genune
Razbesc din hau, n-astept ceva ce n-o sa vina.

N-accept, n-astept, nu-mi trebe-un zeu
Gresit-au greci, azteci; c-al lor e Dumnezeu
Crestini fervent afirma, musulmani, hindusi mereu
Au vorbe sa le-opuna; disputa lor, ce treab-am eu ?

Prefer s-accept, mai cu regret, uzand de-ntelepciune
Ca alta viata nu-i; cat ochiul vede si pieptul aer cere
Cugeta, creeaza, spune ceva daca-i ceva a spune
Sau uitare-asterne pe al tau nume, cand suflu-n tine piere

Greu sa crezi in Dumnezeu, mai greu sa fii ateu
Sa stii ca-n tine-i tot, si ura si iubire, si vezi mereu
Ca drumu-i greu, anevoios, frumos, si sunt doar eu
Fara sa rog sa mi se dea, sa iau, sa fac, de pot, de vreu.

Ridic fruntea senin din aste versuri
Si-n spate urme grele devin pasi lini
Caci drumu-l stiu cu mine multe mersuri
Si om pe om ajuta, nu rugi spre zei haini.