sâmbătă, 14 aprilie 2012
Sunt sau nu ?
Ce suntem cu adevarat ? Suntem cumulul de cunostinte ce au aderat la miezul nostru din clipa in care ne-am nascut. Zic cunostinte referindu-ma la cunoastere in sensul cel mai cuprinzator, tot ce dobandim prin experiente de orice fel. Acel miez, este carnea noastra, ce foloseste drept panza pentru culorile ce se vor impregna gratios sau traumatizant pentru a crea pictura ce suntem. Dar daca suntem cunoastere perpetua putem fi vreodata finalizati ? Ne putem numi la un moment dat completi ? Desigur ca nu, caci fiind cunoastere, ii preluam atributele si anumele ca nu poate exista cunoastere absoluta, finita. Concluzia teribila este ca nu putem deveni decat o parte din potentialul teoretic, oricat ne-am stradui si am spera. Iar fiind doar o parte, cum putem afirma ca suntem ceva, cum putem spune ca suntem ? Cum putem dovedi ca existam cand suntem intr-o continua devenire, fara a avea posibilitatea de a ajunge la un concret finit ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Suntem tocmai pentru că ne schimbăm permanent, iar în cele mai fericite cazuri această schimbare înseamnă evoluţie. Devenirea noastră este dovada faptului că suntem, iar concretul finit ar reprezenta doar stagnare şi deci moarte. Suntem fără doar şi poate, pentru că schimbarea înseamnă mişcare, iar mişcarea înseamnă viaţă.
RăspundețiȘtergereDar ce inseamna devenire ? Din nimic se creeaza ceva sau din ceva altceva. Noi, in consecinta, ne lepadam de ce suntem pentru ce vom fi, iar aceasta in continuare, pana murim. Asta ar insemna ca noi suntem doar inainte de ultima schimbare, de moarte. De acolo, ramane de vazut...
RăspundețiȘtergere