Orice deal are o vale !

Fiecare dintre noi, indiferent de educatie, statut social, provenienta, tinde spre culmi, spre acel climax necesar oricarui drum pe care-l urmezi. Fie ca este vorba despre punctul culminant al unei petreceri sau al unei cariere, este vorba despre valoarea maxima ce se poate obtine, din punctul tau de vedere. Aici intervine paradoxul care ma intereseaza. De ce ne dorim sa ajungem cel mai sus posibil stiind ca din acel punct totul devine descendent ? De ce sta in natura umana sa cautam culmile stiind ca inevitabil urmeaza colapsul ? O rezolvare facile si imediata ar sta in tendinta competitionala a spiritului uman. Suntem setati pe modul "competitional" in mai toate domeniile si nu doar de dragul unei intreceri ci datorita extazului reusitei, care si acesta se ramifica in functie de criteriile intime ce guverneaza diferitii indivizi. Spun o rezolvare facila simtind ca raspunsul este mai stufos decat se poate observa detasat, insa tind sa cred ca insasi climaxul este motivul si anume modul cum acesta ne afecteaza imediat si urmarile lui...