joi, 23 februarie 2012
Dezbatere fara sfarsit !
Mergi la opera, la muzeu, citeste, dezbate. Invitatiile la cultura fac deja parte din cotidian. Dar ce inseamna un om cult, cum te simti sa ai cultura ? Diferentele de educatie nu inseamna decat a privi acelasi lucru, insa cu definitii diferite care au in esenta acelasi grad de "adevar". Sa presupunem ca un filosof si un ignorant privesc un scaun; ignorantul se va decide in trei secunde ca "da, este un scaun" si daca vrea sa stea pe el sau nu. Un filosof ar putea contempla ceasuri bune acest obiect intrebandu-se : "Oare mai este un copac, sau prelucrandu-l i-am schimbat esenta ?". Ambele abordari sunt "corecte" iar fiecare raspunde necesitatilor interioare ale subiectului. Indiferent de nivelul de cultura, scolire, intelepciune, nu incercam decat sa ne umplem golurile, sa ne simtim completi si satisfacuti cu ceea ce suntem, chiar daca doar pentru un moment, fie ca este vorba de Bach sau de o bere in Vama. Dar de ce simtim aceste goluri, aceste neajunsuri ? Oare pentru ca nu suntem decat o foaie alba pe care tot ce ne inconjoara, de la biosfera la mari iubiri, de la muzica la razboaie, scrie cate un cuvant, iar in acest sens multi nu stiu sa citeasca si nu pot da o interpretare la toate informatiile ce le primesc? Posibil. Posibil sa fim ca niste bureti ce absorb mediul exterior si incearca sa transpuna informatiile intr-un limbaj comprehensibil pentru mintea si spiritul nostru. Nefericit este, insa, acel om, considerat de semeni cult, care il blameaza pe ignorant pentru lipsa lui de educatie, deoarece denota faptul ca nu a ajuns inca la un nivel de spiritualitate care sa-i permita sa se detaseze de tot ce este superficial, ca aceasta problema despre nivelul de cultura, care nu tine decat de nuanta. Este adevarat ca un prost poate duce o viata cu mai multe satisfactii, cu mai multa multumire de sine, cu un grad mai mare de implinire, decat un doct turmentat de a atinge perfectiunea in cunoastere si ultima treapta a spiritualitatii. Intr-un final, care este scopul nostru, al fiecaruia ? Sa traim veseli, impacati cu noi in ignoranta noastra, sau sa ne torturam pentru un tel suprem, ultim si eliberator ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, e o dezbatere care încă nu şi-a găsit un sfârşit, pentru că există atâtea adevăruri câte opinii.
RăspundețiȘtergerePersonal cred că scopul este...cel pe care îl stabilim fiecare.