Ultima secunda !

Moartea este o stare a omului? Cum poate fi o stare cand pentru a simti trebuie sa fii viu ? Oare cand mori esti in viata ? In ultimele secunde ale vietii esti cu adevarat viu ? Si mai important, ce poti face in ultimele clipe ale existentei tale ? Sa presupunem ca mai ai zece minute de trait. Ce faci in acest timp ? Disperi si iti plangi de mila, incerci sa-ti pui ordine in sentimente, sa te impaci cu ideea mortii ? Eu cred ca ar trebui sa te relaxezi. Ultimul vers al poeziei vietii tale nu va putea scuza sau remedia toate celelalte strofe. Nu vei putea ajunge la serenitate, nu-ti vei gasi raspunsurile, nu vei trage concluziile si in nici un caz nu poti repara cele mai grave greseli. In ultima secunda "carpe diem" incepe sa capete o alta dimensiune, abia atunci iti vei exacerba regretele, cand stii ca nu ti-a mai ramas timp, cand realizezi ca viata ta iti devine straina, rezumandu-se la cateva imagini pe un ecran alb la care nu poti fi decat spectator, tocmai ti-a fost retras rolul de regizor al filmului tau. Si totul se rezuma la asta : Pleci linistit sau cazut in disperare ? Se spune ca mori dupa cum ai trait, dar moartea ta incepe de la prima palma pe fund, si din acel moment totul devine o cursa pentru ca in acele ultime momente ale vietii sa poti astepta incheierea ovationand. Marele spectacol al vietii tale ti-l realizezi singur si cu cat o sa investesti mai mult in decor cu atat iti raman mai putine resurse pentru o prestatie de care sa fii mandru. Cat poti face fa, ingroapa-ti regretele, nu-ti refuza greselile, nu-ti uita lectiile, fa-ti toate temele ca ultima lucrare sa nu te prinda nepregatit. Moartea este o stare a omului ? Moartea ne transcede, ne vegheaza, nu ne menajeaza, este farul ce pleaca din neant direct spre tine si-ti distruge orice masca, ce te pune fata-n fata cu tine ca oglinda, daca te regasesti urat poti incepe sa plangi ...