Eu Scriu !

Greutatea paginii albe. Iata o constanta a istoriei omenirii. Inca din pestera omul a dorit sa exprime ce vede si gandeste. A dorit sa-si lase amprenta gandurilor pentru posteritate sau doar sa le elibereze din constiinta pentru a le privi. De ce pastram jurnale intime, de ce scriem, de ce pictam, de ce ne aratam si ne expunem pentru analiza ? Sunt de parere ca obiectul de arta, indiferent de aparente, este facut de autor pentru el insusi, nu pentru mase, nu pentru a contribui la omenire. Este doar mostenirea artistului de care se bucura fara drept intreaga omenire. Obiectivitatea nu exista nici in sculptura, nici in filosofie, nici in literatura ci doar in psihologie. Psihologul este singurul care poate da dovada de impartialitate deoarece el studiaza cauzele subiectivitatii. Psihologia poate caracteriza amalgamul de sentimente ce compune senzatia de obiectivitate a artistului in timp ce ceeaza. Aceste sentimente, specifice doar acelui moment, al creatiei, modifica inevitabil munca artistului fara ca acesta sa sesizeze, desi partea sa constienta il asigura ca este obiectiv. Omul Face pentru a se cunoaste, iar din primul moment cand ai Creat ceva iti dai seama ca nu ai descoperit decat varful icebergului. Suntem fiinte complexe iar procesul cunoasterii de sine poate dura o viata intreaga sau mai mult. De asta scriem, pentru a avea un document, o istorie a propriei evolutii, iar daca vei ajunge sa te cunosti cu adevarat, recitind aceasta istorie, pe patul mortii, te vei recunoaste imediat.