vineri, 9 aprilie 2010

Carnaval perpetuu !

Cred ca Bruckner spunea ca nu suntem decat ceea ce cred altii despre noi ! Aici apare eterna replica : Nu ma cunosti cu adevarat ! In acest caz problema este la tine pentru ca nu stii sa exteriorizezi ceea ce spui tu ca esti. Este ca in justitie, unde conteaza doar ceea ce poti demonstra, deci in esenta chiar reprezentam doar parerea altora despre noi. Dar de ce avem aceasta nevoie de a ne dezvalui, de a-i lasa pe altii sa ne descopere ? De ce, cand cea mai frumoasa inventie de care ne putem folosi este masca ? Daca am avea o esenta perfecta, un suflet pur, atunci nu am mai avea nevoie de masti, nu am mai fi nevoiti sa ascundem de ce suntem cu adevarat capabili. Mastile au un rol complex, de la aparare la atac, de la eschivare la manipulare. Disimularea este o calitate, cel putin pentru mine, pe care ar trebui s-o stapaneasca toti, caci nimeni nu te vrea pentru ce esti ci pentru ceea ce poti fi si mai important pentru ceea ce vrei sa fii. Astfel, nu cred ca exista persoane "false", falsitatea momentului fiind doar o masca pe care vrea acea persoana s-o etaleze, urmata de alta in functie de necesitatile imediate. Cine suntem noi "cu adevarat" este banal si anost, caci pe baza acestor profiluri "unice" s-au creat tipologiile, generalizarile, ceea ce ne separa si ne face deosebiti sunt mastile pe care le putem adopta si maniera in care le folosim.

Un comentariu:

  1. cel mai bine cunosti omu' la baut...atunci toata lumea lasa masca jos...

    RăspundețiȘtergere