Visam. Si eram intr-o padure cu toata lumea. Si spuneam:
- Lume zi-mi ceva ! Si lumea imi raspunde :
- Vezi padurea de copaci ?
- O vad de mic, spun eu. Apoi ma simt obligat sa intreb la randul meu :
- Lume, dar tu vezi omul de scoarta ?
- Nu exista nici un om ascuns in scoarta aceea, sau in oricare alta.
- Atunci cum iti explici ca acest copac a ajuns asa de mare de la o singura samanta ? Energia ce-l face sa simta mediul in care traieste si-l ajuta sa creasca, sa evolueze, nu este aceeasi care leaga sentimentele, gandurile si actiunile intr-un ghem ce-l numim noi Om ?
- De ce ne-am intreba asa ceva ? Singura explicatie ar fi ca esti nauc si nu mai intelegi unde esti si ce vorbesti. Noi nu vedem nici un om.
- Dar totul este atat de clar, vad omul cu mintea de parca l-as putea atinge si modifica. Si imi ziceam in gand “Daca lumea nu vede atunci as face bine sa-mi revin din aceasta stare pana nu ma … “
Si am deschis ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu