duminică, 7 februarie 2010

Nu mai am timp ?

Stiu ca voi credeti ca nu am voie sa vorbesc despre moarte. Dupa cum am mai zis moartea este cel mai personal lucru al nostru, in consecinta imi pot permite sa zic ce vreau. De ce simtim frica de moarte ? Spaima, uneori, de acea clipa ce ne marcheaza finalul ii impiedica pe unii sa traiasca. Nu poate fi vorba de durere, nu poate fi ca ceva a ales ca noi sa murim si prin frica incercam sa refulam acest sentiment, numit moarte. Intr-un cadru general totul se rezuma la timp. Ti-e frica de moarte doar atunci cand crezi ca n-ai realizat destul, n-ai reusit sa faci tot. Ti-e frica pentru ca, oricat de bun crestin ai fi, vezi moartea ca un final, ca un punct, fara adaugarea “si de la capat”. Intr-un final, esti terifiat ca nu mai ai timp pentru a-ti redresa viata. Singura potiune pentru o viata vesnica este acceptarea mortii care te va ajuta sa traiesti timpul nu sa lasi timpul sa te traiasca. Aceasta frica de “nu mai am timp” este nefondata, deoarece avem fantastica capacitate de tese textura timpului dupa bunul plac, fara sa ne dam seama. Daca am reusi sa facem clipele frumoase sa para infinite cum ne par cele de plictiseala ? Atunci vom fi combatut aceasta frica, atunci timpul va fi al nostru, atunci punctul nu va veni niciodata prea devreme.

Un comentariu:

  1. "Moartea este cea mai solidă şi profundă dintre spaime, impusă omului de ignoranţa sa." - Maurice Garcon

    "Moartea este un atentat continuu la adresa conştiinţei treze." - Arghezi

    "Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii." - Michel de Montaigne

    ...gasisem acum cateva zile o chestie interesanta pe profilul hi5 al unei persoane, o intrebare referitoare la cum ai dori sa mori. raspunsul pe care l-a dat a fost "in somn". Si asa m-am pus pe ganduri...cum as vrea sa mor? Singurul lucru care mi-a venit in minte a fost ca vreau sa mor fericita. :) exact cum ai spus si tu, totul se refera la timp.
    Frica de moarte consta in teama de a nu fi facut totul la momentul potrivit, teama de nu fi spus cuiva ceva ce trebuia cand ai avut ocazia... si mai ales...teama de a disparea definitiv fara a lasa urme pe lumea asta. Nu mi-e frica de moartea mea insa mi-e frica de cea a celor apropiati.

    RăspundețiȘtergere