Tratat de prietenie !

Am decis sa vorbesc despre prietenie, despre prieteni. “Daca nu stii cine este o persoana, uite-te la prietenii lui”, asa este vorba. Deci mi se pare din ce in ce mai logic si mi se arata tot mail impede faptul ca prietenii trebuie sa ti-i alegi cu capul, nu cu inima. Rationamentul, daca alegem sa-l folosim o singura data, atunci ar trebui sa-l folosim in alegerea prietenilor. Toti vorbesc despre prietenii adevarate numai in contexte manelistice: “mi-am dat seama care-mi sunt prieteni” sau “nu mi-a fost un prieten adevarat”. Asta pentru ca esti prost ! Ai mai multe sanse sa te loveasca un fulger in timp ce te prabuesti cu avionul decat sa gasesti un prieten pe viata. Un asemenea prieten nu o sa se nasca dintr-un interes comun amandurora sau dintr-o betie sau din impartirea unei pasiuni. A gasi un prieten pe viata este ca si cum ti-ai gasi jumatatea, o jumatate pe care nu vrei s-o futi. In momentul in care vei renunta la ideea imbecila de a gasi un prieten adevarat la un bairam, in exact acel moment sansele tale de a-l gasi devin competitive. “Deschideti sufletul in fata cuiva pentru ca el sa-ti fie alaturi mereu !” O cretinitate. Mai degraba ti-ai deschide sufletul in fata cuiva care ti-a fost mereu alaturi si stii cu certitudine ca merita sa te consoleze. Sa-ti alegi prietenii cu inima este ca si cum ai sofa legat la ochi inspre intersectie in speranta ca semaforul este verde. Totul s-ar baza pe stiinta barbutului. Data viitoare cand un prieten te va musca de cur multumeste-i ca te-a ajutat sa realizezi cat esti de idiot si poate poti face ceva in privinta asta. De asta prieteniile rationale si logice mi se par ideale. Sa-ti faci un prieten ar trebui sa fie ca si cum ti-ai face un transplant, trebuie compatibilitate perfecta. Aceasta compatibilitate nu poate fi verificata decat prin judecata mintii nu prin impulsivitatea inimii care se lasa tot timpul pacalita, atrasa in capcanele intinse de fatadele expuse de om. Tot din acest motiv relatiile dintre amanti mi se par mult mai potrivite decat mariajele premature sau al relatiilor infantile. Intr-o astfel de relatie ambii protagonisti sunt constienti de raportul beneficii-dezavantaje iar daca balanta inclina spre a doua atunci relatia se rupe. O relatie bazata in mare parte pe beneficiile ambilor jucatori mi se pare o relatie ideala. O astfel de relatie se creeaza la rece, rational, planificat si nu prin abandonareai unuia in voia sentimentelor ce furnica si incalzesc corpul. Astfel de sentimente fac un om sa intre cu capul inainte intr-o situatie iar de acolo sa fie nevoit sa improvizeze iar de cele mai multe ori o face lamentabil si in detrimental lui. In concluzie am sa concluzionez prin a spune ca nu exista zane iar daca vrei ceva bun sa ti se intample trebuie sa muncesti singur pentru a-l obtine, chiar si un prieten.