Imoral!

 Morala a fost definita de multe minti agere dar oricat de luminata a fost persoana emitenta a teoriei moralei, tot s-a gasit altcineva care sa urmeze o alta directie. Astazi, pare ca s-au zis destul de multe, incat subiectul este epuizat si nu poti decat sa fii sau nu de acord cu unul sau altul. Problema conceptului de morala, este cuvantul in sine, care este folosit prea des fara a face referire la concept, este nul, din cauza faptului ca nu inseamna acelasi lucru pentru fiecare care-l rosteste. Lasand la o parte nivelul individual, si la nivel istoric, geografic, dogmatic sau cultural morala poarta multe definitii, unele aflate in antiteza. Punerea sub lupa a subiectului, a conceptului pur, este greoaie, pentru ca acopera um camp prea vast pentru a localiza epicentrul. Sau, poate chiar aici este problema; poate, morala este o unealta de masurare a omului ce ar trebui sa fie folosita doar pentru om. Omul judeca pe Om! Ca singurii emitenti de judecati "morale" este logic sa fim si singurii receptori, astfel problema moralei, devine una strict personala, a insului, a mintii. Nu ne intrebam daca este "bine" sau "rau" ca un leu sa omoare, in sange rece, o gazela, desi in morala crestina, este rau sa ucizi. Astfel, morala trebuie sa fi izvorat ca o masura a impactului actiunii unui om asupra altuia. Si acest lucru, nu a fost posibil, decat in primul moment cand omul si-a descoperit constiinta, judecata, cand a inteles ca lucrurile care i se intampla, trebuie sa aiba o cauza. Si cum nu poti atribui un criteriu moral focului, pentru ca te-a ars cand ai incercat sa-l prinzi, atunci am dezvoltat "morala umana", adica efectele actiunii altuia asupra mea le resimt pozitiv sau negativ, evoluand in bine sau rau. Conceptele de bine si rau sunt izvorate din si pentru om, pentru a ajuta intelectul sa categoriseasca mai usor evenimentele externe lui. Binele si Raul, la modul absolut, sunt strans legate de gandirea mitica, de conceptele de zeitati, de acel ceva ce este dincolo si peste noi. Aceste concepte, devin depasite, cand singura sursa de divinitate este intelectul uman, cand sublimul si diabolicul se descopera ca actiunile, constiente sau nu, ale unui "simplu" om. Deci ce inseamna pana la urma moral, moralitate, actiune morala? Moralitatea este un sentiment, este o senzatie, o reactie, o consecinta, resimtita de un "eu", a actiunilor "celorlalti", a celor care nu sunt "eu". De aceea, conceptele de "moral" si "imoral" au suferit atatea modificari, deoarece este un concept pur subiectiv, tine strict de toleranta si intelectul individului. Chiar daca cineva doreste sa faca "rau" cuiva, sa-l faca sa sufere intr-un fel, cel ce ar trebui sa resimta acest "rau", s-ar putea sa nici nu-l sesizeze, sa nu-l afecteze deloc. De aceea, conceptele de Rau si Bine absolut nu exista, caci altfel, daca cineva face un "rau", iar pe celalat nu-l afecteaza, acel "rau" cum poate exista daca nu este adresat cuiva, simtit de altcineva? Raul sau Binele, nu exista pur si simplu, ca si concepte de sine statatoare, ele sunt vide daca exista doar emitator; altfel spus, nu pot exista daca exista doar receptor, Binele, Raul nu ti se intampla pur si simplu, din neant, din ele insele, sunt consecinte, in cascada, ale unor actiuni umane. Daca iti ia un tsunami casa, o sa spui "ce rau este tsunamiul asta!". Nu! Pentru ca nu am putut atribui actiunea unui anume individ, am creat un concept de Rau absolut, in general asociat cu evenimente asupra carorare nu avem control sau nu le putem provoca. 

Morala este un fluid intr-o continua transformare ce se va adapta mereu la o anumita societate, in functie de cutumele sociale general acceptate. Un singur lucru va ramane ferm, moralitatea izvoraste din om si-l afecteaza doar om!