Un nou suflet !

Sufletul! Multi il considera inerent uman, o substanta, energie nemuritoare care-si continua drumul, oricare ar fi el, dupa moartea fizica a posesorului. Ideea de suflet este adeseori utilizata in context religios, este ceva ce primim in dar ca o completare la partea materiala. Dar mai putin abstract este faptul ca toata viata de pe Pamant este interconectata, inrudita la un anumit nivel, de exemplu metabolizam zaharul prin acelasi procedeu ca o planta. Astfel sufletul nu ar trebui sa ne fie propriu noua. Daca ceea ce numim suflet, adica scanteia ce porneste mecanismul, este doar o secventa de ADN ? Daca avem inscris nu numai instructiunile de dezvoltare ale unui organism ci si impulsul initial, sub forma unui cod. Si daca acesta ar fi acelasi pentru orice fiinta vie, doar ca in functie de organismul pe care il porneste, poate executa doar functiile specifice acelui organism. Este ca si cum ai instala un XP pe un i7 de ultima generatie si pe un laptop de 10 ani; sistemul de operare este acelasi dar posibilitatile fizice, de hardware, sunt complet diferite, de aici si performantele discriminatorii. Poate de aceea oamenii pot crea civilizatii iar un copac poate doar sa creasca si sa se inmulteasca. Normal ca daca acest "suflet" se instaleaza intr-o vietate ce poseda creierul uman, posibilitatile sunt practic infinit mai multe decat daca ar porni o bacterie monocelulara. In versiunea prezentata aici, sufletul nu ar fi partea nemuritoare a omului ci o energie creatoare, un impuls. El da ordinul ca planurile din ADN sa fie executate, ordinul fiind universal, indiferent de ce vietate se afla in acel ADN. O consecinta ar fi ca sufletul nostru nu traieste vesnic, nu merge mai departe fara noi, ci il putem doar transmite copiilor nostri.