Omul atemporal !

Orice descriere a unei zile, epoci, etape se loveste inevitabil de comparatia cu o alta, din trecut, ca si cum juxtapunerea aceasta este imperativa si necesara. Sa luam inepuizabilul subiect de studiu, preferatul, pretiosul. Sociologia face din om parte intregranta a societatii in care se afla, iar oricine doreste sa descrie aceasta imagine si personajul principal face constant o paralela intre cadrul ce-l inconjoara pe om acum si, sa zicem, cel din urma cu doua secole. Ceea ce reiese, si este clar si evident, este faptul ca omul creeaza o lume materiala in jurul lui, sistem bancar, megalopolisuri, televiziunea si media in general, ca sa vorbim despre prezent, iar mai apoi cauta metode de a se adapta la ea, de a incerca sa si-o insuseasca, sa se simta confortabil. Nu doresc sa discut acum de faptul ca suntem depasiti de viteza cu care se desfasoara lucrurile create de noi. Doresc sa evidentiez omul din aceasta ecuatie si faptul ca ceea ce avem si am construit nu ne ajuta cu nimic. Un om din 2012 poate fi la fel de fericit, nenorocit, genial, mizerabil ca un om din 1812 sau 112. Oare conteaza ca acum avem bolizi, PS3, WII, BlueRay, cibernetica, chiar si CERN-ul ? Daca ce avem ne face cine suntem si sa zambim si sa bocim si sa suspinam si sa uram atunci unul din secolul trecut ar trebuie sa posede o sensibilitate scazuta in raport cu noi si o afectivitate sporita fata de cel din secolul precedent. Aberant ! Deci comparatiile oamenilor, in functie de comoditatea celor posedate, din ere diferite este ilogica, caci nu conteaza ce avem, ce ne inconjoara, ce ne afecteaza, intr-un final, caci omul desi a gasit noi metode si noi stimuli pentru afecte, felul cum le simtim a ramas acelasi. Omul este, in esenta lui, singura constanta intr-un mediu mereu schimbator ce devine mereu acelasi intr-un final. Mi se pare insa dizgratioasa superioritatea cu care se uita omul modern la omul "sarman" de acum doua sute de ani care nu avea telefon mobil si internet, comparabila cu aceea pe care o simte, ranjind, un costum de firma fata de haina simpla de la tara. Intr-un final, nimic nu este mai edificator ca ultimul gand pe care-l ai cand pui capul pe perna ! Omul, fiind neschimbat, vorbind strict de afectele si capacitatile lui, teoretice, interioare, nu ar trebui sa se lase atins decat de el insusi, de natura si de altii ca el. Este un subiect destul de stufos, dar mi-am permis o rasfoiala mica...