Muzica !

Muzica se simte, nu se asculta ! Ne simtim confortabil inveliti in piesa preferata, dam din cap fara sa vrem si zambim cand realizam. Este singura ce o acceptam sa ne taie intunericul, sa ne distruga echilibrul unei incaperi intunecate. Ar trebui sa fim recunoscatori pentru momentul in care zgomotul devine muzica. Si muzica ta va fi mereu zgomot pentru altul si zgomotul tau ajunge in tine muzica, pentru ca vibreaza in acelasi ritm cu tremurul fiintei tale. Parca muzica ar exista pur si simplu, este de datoria ta sa o gasesti, si spun parca pentru ca procesul de creatie tine de un creator ce isi pune acordurile interioare pe note ce le poti intelege. Gustul pentru ce ai acum in player ti-l cultivi sau il dobandesti, reflecta evolutia ta interioara, pentru ca orice viata are o coloana sonora. Si te intreb acum, cum am putea sa impartim o pereche de casti cu parintii nostri ? Sau, cum ai putea sa asculti mereu aceeasi melodie, si sa refuzi sa simti muzica, in forma ei ce te satisface ? Muzica este la fel de diferita precum este un om de altul, sau un grup de altul. Diferentele adevarate dintre micile adunari de oameni o constituie in esenta muzica ce-i insoteste, nu toale, nu jucarii sau bunuri. Deci ce ne face sa reactionam agresiv sau sa ne lasam dusi de val cand auzim zgomote ritmate? Cand ti-e somnul cel mai cel, cu bale pe perna, un singur pas pe un parchet ce scartaie este de ajuns sa-ti urce pe buze o blasfemie, dar un mars fortat al trupelor tale cand esti prins in spatele liniilor cretinilor, murmurul gloantelor scuipate inspre cei ce te vor sfarsit, tunetul mortierelor nu suna ca cea mai sublima melodie ? Cand zgomotul devine muzica, inseamna ca ai ajuns la starea ce-o doresti. Muzica nu face oamenii doar "sa se ridice de pe scaune", pe unii ii face sa se scufunde asa de mult ca ajung in alta dimensiune. Omul cauta in muzica o intrare in starea ce-i lipseste, fie ca este de meditatie fie ca este o destrabalare a neuronilor aflati in vacanta. De ce duce muzica la creatie, la distrugere, la sublim si la mizerie ? Pentru ca Omul in diferitele lui stari, are puterea de a ajunge la aceste concluzii, insa unii sunt blocati in aceeasi melodie, nu de fiecare data a creatiei. Oare cu muzica ii rasuna lui Hitler in minte, sau lui Schopenhauer, sau lui Benedict ? Norocosi cei din epoca muzicii clasice, n-au avut nici o sansa, decat sa-si inalte spiritul.