Curaj sau Frica !

Omul, animalul asta rational, s-a decis intr-o buna zi ca nu-i mai ajunge doar supravietuirea. Atunci a ales omul sa fie Maret. De ce fac oamenii fapte monumentale, de ce iau o atitudine colosala impotriva unei idei pe care ajung sa o supuna ? Imi puteti spune cum il chema pe omul ce locuia in Venetia la casa numarul 7 in 1887 sau un simplu soldat din armata lui Cezar ? Desigur ca nu. In Istoria Universala acestia nu au contat, nu au fost consemnati, pentru noi sunt inexistenti. Societatile primitive au conchis ca singura modalitate de a fi imortalizat, in piatra, in scris este fapta mareata. Pentru a fi recunoscut ca individ trebuia sa fii considerat o exceptie, astfel unii oameni au ales maretia. Dar de unde aceasta nevoie de a fi nemuritor ? Nemuritor este in antonimie cu muritor, cu moarte, adica o stare de care omul a inceput sa fie constient si de care a fost inspaimantat. Frica sa fi fost motivul Maretiei ? De ce nu, frica este samanta multor alte trairi omenesti si inca guverneaza suflete. Astfel omul, in care se intersectau frica de moarte dar si o mai mare dorinta de a-si schimba destinul, a creat Maretul, considerat singura modalitate de a lasa o amprenta destul de adanca pentru a transcende timpul. Si de atunci maretia nu putut fi supusa testului standard de "Bine sau Rau" pentru ca este dincolo de aceste concepte. Persoane marete au fost Einstein, Ioana D`Arc dar si Hitler si Constantin Cel Mare. Notorietatea este rezultatul final al unor actiuni bune, rele, niciodata meschine, totdeauna urmarind scopul. Maretia are o afinitate pentru curaj, si nu neaparat cel eroic frate cu nebunia, de a infrunta o armata de unul singur, ci curajul in sens general adica dorinta de initiativa, de a-si asuma riscuri, de a nu trai sub radar. Nu poti fi maret fara sa ai curaj, dar nici fara frica de nimicie, de moarte fara a-ti lasa povestea. Totul se rezuma inevitabil la instinctul de "Lupta sau Fugi", "Curaj sau Frica". Ce euforie trebuie sa-ti provoace maretia !