Altruistul !

Altruismul este demn de ode. Sau ... Cateodata pentru a simti esenta unui peisaj trebuie sa ai o viziune de ansamblu. De aceasta data cred ca ar trebui o abordare microscopica a fenomenului "altruism". Exista oare un moment in care sa te ignori cu adevarat ? Altruismul este renegarea oricarei dorinte sau impuls pentru a ajuta la realizarea dorintei altcuiva. Filantrop te numesti atunci cand ai realizat diferenta dintre material si spiritual, optand sa-ti infrumusetezi gradina interioara cu flori fara masa dar cu impact crucial. Poti dona 1 leu sau 1 milion insa rasplata pe care o primesti este infinit mai substantiala, incepi sa te simti mai bine fiind tu, totul devine mai limpede, poti urca o treapta sau privi in jos spre un semet pisc. Este domeniul propice unei dependente, caci faptele ce par altruiste au rolul de a-ti procura merindele spirituale pentru orice drum. Este usor sa-ti doresti sa fii mandru de tine si ce ai realizat, sa poti insemna ceva chiar si pentru o furnica, sa fii cel ce a deviat cursul distructiv ca parea destin pentru cineva. Nu poti numi aceasta dependenta nociva, caci nutrientii cautati exista in resurse nelimitate pretutindeni si din schimbul celor doua parti, implicate intr-un act altruist, nici una nu pierde ceva esential, din contra ambele sunt remunerate conform nevoilor. In final altruismul pare a fi o forma evoluata a egoismului, trasatura definitorie a Omului, schimband doar aparentele, cel ce are cel mai mare beneficiu este chiar altruistul.