De la 1 la 2 !

Cand cineva povesteste despre cat de bine s-a simtit sau cat de mult s-a plictisit cu o seara in urma, eu am obiceiul de a intreba: "Cat, pe o scara de la 1 la 2?". Raspunsul nu atinge niciodata limita superioara ci o depaseste prin raspunsuri ca 10 sau 48. De unde provine aroganta asta de a ignora limitele impuse ? De unde lejeritatea asta cu care se ataca imposibilul ? Cred ca asta este trasatura definitorie a speciei noastre: tendinta de a imagina un lucru iar apoi de a-l realiza. La nivelul umanitatii nu cunoastem frica de necunoscut ci singura reactie pe care ne-o creeaza un inimaginabil este aceea de a ni-l inchipui si a-l materializa. Nu este frumos sa te gandesti la ceva ce nu exista inca ? Desigur, as putea afirma ca neavand limite sau daca ni se impun unele nu le luam in considerare, tinde spre ideea ca nu exista o divinitate suprema.