Psihologul roman !

Se tot vorbeste despre mersul la psiholog, un lucru obisnuit in alte tari, inca taboo la noi. Nu ma adresez aici ignorantilor care nu fac diferenta dintre psiholog si psihiatru. Romanii sunt reticenti cand vine vorba de a sta de vorba cu un psiholog, in mare masura pentru ca valoarea si competenta celui din urma, aici, inca sunt contestate. In sedintele de la psiholog ai sansa de a te descoperi, de a te reaminti, in final de a te cunoaste. Aici intervine nedumerirea pe care o voi impartasi : ne este teama sa ne dezbracam in fata unui strain sau chiar suntem de parere ca ne cunoastem destul de bine ? Prima problema tine de nivelul primitiv al romanilor de a gandi. Cum putem oare afirma ca ne cunoastem cand singurele modalitati, pe care le vad eu, ar fi o introspectie amanuntita de fiecare data cand avem un timp liber sau prin experientele ce ne-au iesit in cale. Pentru a te cunoaste pe deplin ar trebui sa faci toate greselile care ti-ar fi fost posibile pana la acel moment si din toate sa inveti de fiecare data altceva despre tine. In acel moment poti afirma ca te cunosti. Dar cum ne este aproape imposibil sa comitem toate greselile benefice cred ca autoobservarea este singura solutie viabila. Aici intervine finetea unui psiholog, caci ne putem uita dar important este sa stim ce cautam si cand gasim sa o recunoastem din prima. Sfaturi si indicatii care stau in arsenalul oricarui psiholog serios.  Daca ne-am inceput autoanaliza prea tarziu putem apela oricand la un psihanalist pentru a vedea ce nu a mers in trecut :).