Plictiseala !

Avem prostul obicei de a cauta zambete. Orice activitate daca nu este distractiva este un chin sau este inutilizabila spiritului vesel. Un mare tip a zis ca doar oamenii inferiori se plictisesc, cei superiori trec direct la melancolie si suntem niste plictisiti. Plictiseala este o stare autoindusa, este o pauza care marcheaza trecerea de la o distractie la alta, cand aceasta pauza ar putea fi umpluta cu relaxare sau ganduri aleatorii si astfel ar fi un timp castigat, nu pierdut. De ce cautam mereu sa zambim, sa ne distram ? Este oare un mecanism prin care fugim de responsabilitate, de unele adevaruri reci si dure ? Distractie este ca un drog, trebuie sa maresti mereu doza  deoarece incepi sa devii imun, pana la un moment in care nu faci decat sa te distrezi, fara sa cunosti altceva. Daca experimentezi o singura senzatie cum ajungi sa o mai recunosti ? Lumea ar trebui sa invete sa se bucure si de tristete, caci ne aminteste ca suntem efemeri, de durere, caci ne aminteste ca suntem inca in viata, de timpul petrecut doar cu gandurile proprii, caci iti ofera prilejul sa-ti faci ordine si sa evoluezi.