Frica

Frica. Care este primul lucru ce-ti vine in minte cand te gandesti la frica ? Rolul arhaic al acestei senzatii este unul de aparare al trupului care o experimenteaza, ce iti da o alegere intre doua impulsuri : fugi sau lupta. Frica a evoluat odata cu omul si in prezent parca am uitat de indeletnicirea ei primara. Motivul este unul simplu: in zilele noastre omul poate fi vatamat atat fizic cat si psihic, iar frica a incercat sa se adapteze. Adevarata sursa a fricii este una partial inexplicabila, deoarece frica produce si fobii, insa voi incerca sa dau o explicatie. Unele fobii pot aparea in urma unor traume si atunci frica are rolul de aparare al psihicului, inducand teama de lucrul traumatizant pentru a evita expunerea individului din nou la acel stimul. Insa unele fobii sunt deprinse, invatate in familie, dar acestea sunt oarecum induse de aparenta siguranta oferita de mediul familial, in care ni se pare ca totul este lipsit de pericole si astfel asimilam fobia unui membru al familiei. In acest caz frica este pur imaginara, fara a avea un motiv concret, palpabil. Frica poate deveni, deasemenea, senzatia principala a unui individ. In aceste cazuri mintea este sufocata de prea multa protectie oferita de frica, creand inhibitii si complexe ce pot incetini sau chiar stopa evolutia psihica a unui ins. Aici temerile trebuie infruntate, pentru a asigura Frica ca nu are un motiv real de a te proteja impotriva unor stimuli ce sunt ori inofensivi ori imaginari. Mai pe scurt nu trebuie sa te lupti cu frica, trebuie sa ajungi la un acord bilateral. Am putea spune ca frica izvoraste din mintea individului ca un scut de protectie ce pare independent, si lasat necontrolat poate crea leziune psihice majore.