Credinta mea !

Ca sa-i raspund lui beatman, intr-o chestiune mai veche, si celui ce se intreba in ce cred eu, am decis sa vb despre panica si anxietate si despre o posibila coeziune a celor doua. M-am si documentat in acest sens ( aici ) si se pare ca am intuit destul de corect. Panica este o scurta pierdere a controlului emotiilor si al gandirii, pe cand anxietatea este o boala psihica ce se manifesta la aparitia unor stimuli situationali sau chiar la simpla vizualizare a acelei situatii. Ce mi se pare de vorbit la aceste senzatii este faptul ca ele sunt create de subconstient alaturi de imaginatia noastra. Mi se pare fascinant cum putem sa provocam ceva ce mai apoi nu putem controla. Noi, ca psihice, putem sa cream, o entitate cu vointa si gandire proprie care se poate mai apoi revolta pentru ca intr-un final sa puna stapanire pe simturile noastre. Incearca sa te copleseasca cu resurse, aparent, nelimitate iar finalul acestui asediu este mereu acelasi: dominarea ta totala. Indiferent care este scanteie ce aprinde acest foc consumator de eu si de supraeu, psihicul nostru este cel ce a asezat lemnele si a turnat gazul pana l-a scapat de sub control si a devenit un adevarat incendiu. Iar daca nu exista un stimul extern ni-l putem imagina si astfel se arata cel mai bine ca este un produs exclusiv al intelectului nostru. Daca noi ca simpli oameni avem puterea de a crea ceva ce este total independent de noi si care chiar ne poate surclasa atunci nu suntem noi proprii nostri Dumnezei? Iata, deci, credinta mea se afla in Eu-Zeu !