Pesimistul perfect !

Cum se naste un pesimist? Ce poate determina un om sa se uite la un fluture si sa si-l imagineze inevitabil mancat de viermi? Cum se poate ca in perceptia unui om toate culorile sa se stearga in negru? Mai important, cum a subliniat ea, cum se naste pesimistul perfect, pesimistul prin definitie? Simplu. Nu ai nevoie decat de indeplinirea unei sumedenii de circumstante extraordinare. Si ce bine ar fi sa fii beneficiarul acestei conjuncturi perfecte! Un pesimist perfect poate fi un om ce are ca forta definitorie interiorizarea. El reuseste sa-si infraneze pana si dorinta de a astepta un rezultat final satisfacator. Omul, crescut intre-un mediu echilibrat, este invatat ca nu poti castiga de fiecare data, mai si piezi. Asta inseamna doar ca in maduva lui s-a infiripat o certitudine ca binele si reusita pot aparea oricand in fata ochilor. Copilul, inainte de a deveni pesimist, a fost supus unor intamplari cu un final identic, esecul. De aici inainte, acel copil devine un om cu ganduri pesimiste, deoarece in inocenta lui inca mai crede in basme si istorisirile cuiva in care durerea se transforma in reusita. Acum acest copil cu ganduri pesimiste indura orice, calca pe hoituri, renega prieteni buni in speranta acelei lumini ce-i va putea incalzi fata inasprita de incercarile vietii. Nu trece mult timp, dar pentru el a fost o lupta continua in care apara posibilitatea reusitei, in care-si apara acea senzatie din strafund care-i lasa impresia ca poate o sa fie bine, un bine, orice bine. Astfel copilul creste iar acea licarire din ochi dispare si pe cadavrul inocentei cugeta trist pesimistul perfect. Cugeta la viata ce a avut-o si la cum sa nu-si mai doreasca sa spere pentru ca speranta moare ultima, dar pana moare traiesti intr-o realitate care nu ti se potriveste si in care nu poti exista. Astfel lancea pesimismului este adanc infipta in speranta si razboiul intr-o lume pe care n-o accepti incepe fiind constient ca rezultatul va fi, desi in diferite moduri, acelasi, dezastru, un crater care-ti pare ca te inghite doar pe tine. Pesimistul perfect se naste din coliziunea dura cu realitatea cruda.