Matei si Marcel au primit un super cadou: o super-masina. Si, nerabdatori, au plecat s-o testeze. Pana acasa la Sanziana a condus Marcel in stilu-i domol, fad si fara excese, ca la un examen auto. Cand s-a schimbat soferul, povestea a devenit un film de actiune. Vibratiile motorului se simteau in coloana, facandu-l pe Matei sa apese mai mult pedala de acceleratie. Sanziana incerca sa actioneze ca un anestezic asupra instinctelor barbare ale prietenului ei.
Mt: Lasa, ca masina asta poate, merge tare se opreste si repede, si in plus sunt un adevarat pilot.
Si adevarul este ca-i placea sa traiasca la limita.
Mc: La limita!? Nu exista asa ceva. Cum sa traiesti la limita ? Iti afli limita doar dupa ce o depasesti. Si daca este cu adevarat LIMITA, dupa ea nu ar trebui sa mai existe nimic. De-aia cred eu ca doar cimitirele contin oameni ce au trait la limita.
Sanz: Eu sunt de acord cu fratele tau, ar fi mai bine sa mergi mai usurel.
Pana sa-i contrazica, un caine le sare in fata si este obligat sa se urce pe bordura la 87 km/h. Doar cativa centimetri i-au despartit de un stalp de beton si de propria lor limita. Palizi la fata, incearca sa-si traga rasuflarea in timp ce Sanziana plangea ca un copil caruia i-a fost furata suzeta.
Mt: Sa-mi bag pula ce aproape a fost!
Marcel nu mai putea vorbi, pentru prima data nu avea nimic de comentat. Din acel moment Matei a jurat ca nu-si va mai incerca norocul niciodata, ca nu va mai avea excese, ca nu este pregatit si nu vrea sa moara. Matei n-a zis nimic, dar in mintea lui se gandea ca daca ar fi murit cu siguranta ar fi ramas cu ochii deschisi, ca pe aceasta lume nu a facut tot ar fi putut, ca aproprierea de fratele sau i-a aratat o alta fata a vietii pe care inca nu si-a insusit-o, nu a dizolvat-o in pripria-i fiinta. Atunci a decis ca nu trebuie sa-i mai fie frica, ca trebuie sa guste tot ce are de oferit aceasta lume, ca se va schimba, ca nu va mai fi el, vrea totul.
da ma da tot o sa murim asa k mai bine ii testeaza limitele sa vada:)))=)))
RăspundețiȘtergere