MsiM - Cu dansa !

Desi Matei si Marcel sunt gemeni, nu ai spune ca au aparut din acelasi inotator. Lui Matei ii place viata, ii place sa petreaca si se si pricepe la asta. Si lui Marcel ii place sa petreaca, sa petreaca timp pentru rafinarea sufletului si a mintii, dupa cum spune el, "singura batalie care-si merita osteneala". Ei au acum 22 de ani, dar inca exercita mari presiuni si influenta unul asupra celuilalt, aparent in zadar. Matei incearca sa-l mai dezghete intr-ale socializarii pe fratele sau iar acesta din urma si-ar dori o infuzie de cultura pentru colegul lui intrauterin.
Matei le-a incercat cam pe toate, urmandu-si crezul : in viata trebuie sa incerci orice macar o data, si daca-ti place de cel putin inca 5 ori. Si uite asa, ocazional, mai tragea cu baietii cate un cacat rulat. Senzatia ii place: amorteala si furnicaturile ce-i traverseaza membrele dau un nou inteles relaxarii. Ramane doar el cu ai lui pe lume. De multe ori a incercat sa-l convinga si pe Marcel sa experimenteze fara reusita, pana intr-o seara.
Matei: Frate, ce nu intelegi, nu creeaza dependenta, n-are nimic si oricum esti cu mine.
Marcel: Inteleg, nu are nimic insa tii neaparat sa-mi mentionezi ca esti aici, in caz ca "n-are nimic".
Mt: Eh pl, ai inteles tu. Oricum e trist sa poti analiza planta dar sa nu-i simti roadele.
Mc: Eu te cred, dar daca doream halucinatii plecam in desert fara apa.
Mt: Halucinatii poate aveau aia care au scris prostiile astea pe care le tot citesti. Uite trage-l p-asta si-mi faci dup-aia un referat de 5 pagini. Hm, ce zici ? De cate ori m-ai vazut pe mine tras, si de cate ori vedeam muste gigant si muci care vor sa ma linseze? Asculta-l pe fratele tau, ce simti aici n-are legatura cu ce ai citit tu.
Mc: Un fum, atat. Nu-mi place sa te rogi atat de mine si in plus o fac dintr-un interes pur stiintific, pentru a confirma sau dezminti miturile.
Si uite asa isi umple gura cu fum, dar nu stie sa-l traga si-l tuseste. Dupa ce ii este explicat ca trebuie sa-l traga in piept ca si cum ai trage aer cand iesi din apa, mai incearca. Asta a intrat mai bine, dar tot nu prea. Dar el prinde repede si urmatorul ii umple plamanii, 5 secunde, clipeste, scoate fumul incolor si pa. Il gadila degetele, vrea sa le atinga sa-si dea seama daca le mai are. Acum senzatia se ridica spre cap si creierul devine criogen raspandind fiori reci prin tot corpul. Dar nu stie sa se bucure si se sperie. Cum sa nu mai aiba control asupra actiunilor sale, asupra corpului, asupra gandurilor ? Cum sa nu-si mai oranduiasca ideile, cum sa nu-i mai pese de cei din jur si de nimic ? Cum, tocmai el care este sensibil la mediul in care traieste, tocmai el care pune cel mai mare pret pe o judecata precisa si limpede ? Ii venea sa planga stiind ca a pierdut controlul, ca nu mai poate gandi totul cu 3 pasi inainte, ca era redus la un om obisnuit, ca traia doar acum fara vre-un plan.
Mt: Ah, cum e frate ?
Marcel, cu ochii deja rosii, picioarele grele si genunchii incomozi, focalizandu-l cu greu pe fratele lui, raspunde:
Mc: Ca si cum mi-ai tras cu forcepsul toata substanta ... Pana acasa nu a mai scos un cuvant.