Ca oameni, tindem mereu spre mai bine, unii sunt intr-o perpetua cautare, altii se plafoneaza si se multumesc cu un "oarecare bine". Dupa cum am mai afirmat si eu, ne construim pe cadavrul celui ce am fost, pe un "eu" inferior ce l-am lasat in urma si inclinam sa uram acele non-calitati, sa le spunem asa, si de aceea cand le regasim in altii parca ne vedem pe noi, in varianta defectuoasa si ii respingem. De asemenea, ne este frica si de ce am putea deveni, si in aceasta instanta, vedem in celalalt un posibil viitor "eu", fapt care ne zdruncina din temelii si incercam sa-l disociem cat putem de propria persoana, crezand ca daca-l uram, nu vom deveni el; un exemplu simplu, omul in forma fizica buna se va uita urat la cel gras, nu pentru ca ii poarta de grija ci pentru ca reprezinta ce nu este el si ceea ce el vrea sa evite cu orice pret. Acestea sunt doua aspecte ale urii proiectate inspre celalalt, din punct de vedere al unei proiectii, in trecut sau in viitor. Ura momentului, este in general bazata pe frica, pe necunoastere, pe o minte ingusta, care nu este destul de elastica pentru a acapara noul sau diferitul. De exemplu, de ce sa urasti homosexualii daca tu esti sigur pe sexualitatea ta ? Dar asta vom discuta intr-o alta intalnire. Ca o concluzie scurta la o expunere rapida, uram pe cineva pentru ca regasim in el ceva de care fugim sau inspre care nu vrem sa ne indreptam !
Avand ceea ce am scris aici deja in minte, am inceput sa ma gandesc, din nou, la inspiratie. Creierul uman este cel mai bun rezolvator de probleme, atata timp cat iti ridici anumite probleme. Vi s-a intamplat, probabil, cand incercati cu greu sa gasiti un raspuns nu reusiti, oricat v-ati strofoca pe moment, ca apoi, rezolvarea sa vina de una singura cand va asteptati mai putin. Unii o numesc inspiratie, din nenumarate surse, muza creatoare. De fapt, creierul tau nu a incetat niciodata sa lucreze la acea problema care te-a incurcat, dar a avut nevoie de un moment de relaxare pentru a pune toate bucatile de puzzle cap la cap, pentru a reda imaginea finala, parca de nicaieri. Si cel mai pun mod de a ajunge la aceasta relaxare este meditatia si nu neaparat cea mistica sau yoghina, ci pur si simplu introducerea creierului intr-o rutina plictisitoare, de care va incerca sa scape prin amintirea unor probleme nerezolvate. Cel mai usor mod de a reusi acest lucru, de a ajunge la acest plictis, este de a face activitati fizice mecanice, fara vre-o implicare psihica: pentru mine, in aceasta perioada, a functionat datul cu aspiratorul. Tot ce am scris luna aceasta sunt ganduri din aspirator! O data indusa aceasta stare de mecanizare a corpului, mintea incepe sa lucreze. Aici apare legatura cu ce am scris in prima parte a articolului. Fiecare are un mod in care poate rezolva problemele, fiecare are un mod de lucru. Sunt sute de feluri in care poti ajunge la acelasi rezultat al aceleiasi probleme. Probabil eu si domnul Hesse avem cam aceeasi metoda de a ataca o problema, desi nu detinem acelasi nivel de cultura si intelect. Acestea din urma fiind uneltele cu care se aplica aceasta metoda, similara la amandoi. Sa spunem si asa, un cioban, care nu a auzit niciodata de spatiu-timp, poate folosi aceeasi metoda de rezolvare a problemelor a si Einstein desi o vor aplica in domenii diferite. Metoda este aceeasi dar nu si instrumentele folosite. Un alt exemplu, mai la indemana, o Dacie si un Ferrari merg pe aceleasi principii, cu aceeasi metoda, insa folosesc intrumente diferite pentru a rezolva problema rularii.
Indiferent de metoda cunoscuta de creierul nostru, noi trebuie sa ii procuram destule resurse si sa-i ridicam destule intrebari si probleme pentru ca el sa nu cada pe veci in plictiseala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu